M-am gandit ca e timpul sa imi indrept greselile.Sa ma gandesc ca e spre binele meu sa fac asta si ca inca mai am timp pentru a face cateva lucruri bune.
In primul rand,simt nevoia sa cer iertare si scuze tuturor oamenilor care imi sunt,sau mi-au fost prieteni.Nu intotdeauna am procedat corect sau rational;
Nu imi pare rau si nu regret mai nimic.E cel mai important lucru care m-ai invatat.Sa nu traiesc cu regrete.Dar nu e bine nici sa traiesti cu sperante,si sa iti incepi diminetile cu "Poate intr-o zi...".

Fiecare zi e din ce in ce mai linistita,mai banala si nu mai am nici un fel de asteptare de la nimeni.Poate doar de la mine.Incerc sa fac cumva,ceva sa nu mai imi dezamagesc putinele persoane care mai imi sunt alaturi,si care ma iubesc cu toata incapatanarea mea,sau chiar daca portofelului meu i se vad coastele.Sunt singurele persoane care mai conteaza pentru mine.Nu neg ca am avut multe dezamagiri in ultimul timp,dar chiar si asa am invatat din greselile mele,am invatat cat de greu si cat de putina incredere trebuie sa ai in oameni.
In fiecare zi ma gandesc cat de norocoasa sunt ca am prietenii pe care ii am.Chiar daca sunt putini,stiu ca ma pot baza pe ei.
Prietenia,si dorul de tine.Sunt sentimentele predominatnte.Ma simt ca un mini-Bacovia.Nu imi place sa vorbesc in tot felul de metafore,cand lucrurile sunt atat de simple.

Mi-e dor de tine.Si e greu ca nu pot sa fac nimic,decat sa trec peste,asa cum imi zic toti.Nu stiu daca nu vreau,sau nu pot.De fapt,tot ce mai am sunt cateva poze.