M-am gandit ca e timpul sa imi indrept greselile.Sa ma gandesc ca e spre binele meu sa fac asta si ca inca mai am timp pentru a face cateva lucruri bune.
In primul rand,simt nevoia sa cer iertare si scuze tuturor oamenilor care imi sunt,sau mi-au fost prieteni.Nu intotdeauna am procedat corect sau rational;
Nu imi pare rau si nu regret mai nimic.E cel mai important lucru care m-ai invatat.Sa nu traiesc cu regrete.Dar nu e bine nici sa traiesti cu sperante,si sa iti incepi diminetile cu "Poate intr-o zi...".

Fiecare zi e din ce in ce mai linistita,mai banala si nu mai am nici un fel de asteptare de la nimeni.Poate doar de la mine.Incerc sa fac cumva,ceva sa nu mai imi dezamagesc putinele persoane care mai imi sunt alaturi,si care ma iubesc cu toata incapatanarea mea,sau chiar daca portofelului meu i se vad coastele.Sunt singurele persoane care mai conteaza pentru mine.Nu neg ca am avut multe dezamagiri in ultimul timp,dar chiar si asa am invatat din greselile mele,am invatat cat de greu si cat de putina incredere trebuie sa ai in oameni.
In fiecare zi ma gandesc cat de norocoasa sunt ca am prietenii pe care ii am.Chiar daca sunt putini,stiu ca ma pot baza pe ei.
Prietenia,si dorul de tine.Sunt sentimentele predominatnte.Ma simt ca un mini-Bacovia.Nu imi place sa vorbesc in tot felul de metafore,cand lucrurile sunt atat de simple.

Mi-e dor de tine.Si e greu ca nu pot sa fac nimic,decat sa trec peste,asa cum imi zic toti.Nu stiu daca nu vreau,sau nu pot.De fapt,tot ce mai am sunt cateva poze.

Titlu:None.

Seman destul de bine cu tine.Fac prea multe,simt prea multe,si nu mai vreau sa simt nimic.
De curand am vazut un film.M-a miscat un singur moment din acest film.Un fel de banc,gluma italiana.Este despre un sarac care mergea zilnic la biserica,sa se roage unui mare sfant,implorandu-l: "Sfinte Doamne,te rog, te rog, te rog,ajuta-ma sa câstig la loterie." In final, statuia exasperata se trezeste la viata, priveste spre omul care se roaga si-i spune:"Fiul meu, te rog, te rog, te rog, cumpara-ti un loz."
Acum am înteles gluma si mi-am cumparat trei lozuri.

Te tin aproape

Ea,este prietena mea cea mai buna.O cheama Madalina,si are 20 de ani.Este zodia Leu,are un par de invidiat,cu exceptia celor cateva fire albe facute din cauza mea,si are cea mai mare colectie de oja vazuta vreodata de mine.

Ne-am cunoscut intamplator acum 2 ani.Am trecut de a 3-a vara de cand suntem prietene,si pot spune ca o iubesc mult.

O iubesc pentru ca:

*Isi cumpara tot felul de reviste doar ca sa mai puna o oja,un rimel,sau o pereche de manusi la colectie.

*Mananca cu mine seminte pana ni se crapa buzele,si apoi bem Mirinda$,sau bere,in caz ca (nu) o ducem prea bine.

*Se alinta.

*Atunci cand sunt bolnava,si stau in pat,face curat pe birou,in timp de vorbeste pe mess si mai da cateva like-uri pe facebook,iar apoi se uita la mine,si imi spune:"Mi-e mila de tine,fa proasto"

*Niciodata nu ar spune "nu" unei salate de sfecla(rosie).

*Nu ragaie si nu se scobeste in nas.

*Are rasul ala dragalas al ei,care ma face de fiecare data sa rad in hohote.

*Atunci cand o sun,si e acasa,iese in curte si se cearta cu catelusa ei,Oana.

*Atunci cand e serioasa imi spune "lasa-ma".

*Atunci cand ne certam umplem monitoare fara pic de spatiu,iar singurul smile folosit e ":)"

*Niciodaaaata nu are bateria incarcata la telefon.La nici un telefon.

*Imi deseneaza tot felul de chestii usor protesti,dar pentru mine valoroase.

*Este la drept,si ii place atat de mult la facultate incat nici nu stie cate absente are.Sau cate zile a fost la scoala pana acuma.

*Facem tot felul de schimburi.

*Nu sforaie.

*Are o imaginatie bolnava.

*Atunci cand se implica in ceva,pune suflet,si oricat ar vrea sa nu ii mai pese de nimic si de nimeni,sa fie indiferenta,nu o sa reuseasca.

*A stat si m-a asteptat in frig,ploaie,vant,ninsoare.

*Nu sufera sa se uite la filme.

*Stramba din bot cand nu ii convine ceva.

*Ii place sacoul meu.Trebuie sa recunoasca,sunt zeita ei.Nu stiu ce s-ar face fara mine.

*Nu stiu ce m-as face fara ea.

*Daca o am pe ea langa mine,sunt bucuroasa.

*De fiecare data cand vine sa doarma la mine, zicem ca stam pana tarziu,dar adormim una mai repede decat cealalta.

*Mi-a gaurit saltelele.

*Ii place ce fac de mancare.

*Imi pune tot felul de nume ciudate.Exemplu:"viezure"

*Are tot felul de expresii ciudate.FUCK MY LIFE!

*Avem aceeasi fobie cu zodiile.Dar facem haz de necaz.

*Mancam m$m`s <3

*Iubeste Oreo.

*Are prieteni pe toate continentele posibile,iar acuma incearca sa se imprieteneasca cu niste martieni pe care i-a gasit pe Facebook.

*Atunci cand ne vedem la Romana,imi spune ca "Mecul este mai aproape"

*Este sincera,iubitoare,frumoasa,desteapta.Si chiar daca nu este perfecta,e prietena mea cea mai buna.

*Este sora mea,si oricat de mult ne-am parui si ne-am injura,ne iubim.

*Nu vreau sa pateasca nimic rau,si o sa am grija mereu de ea.Chiar daca poate sa aiba grija de ea singura.

Sunt mult mai multe lucruri pentru care o iubesc.Si ii multumesc pentru tot ajutorul acordat.Meriti o medalie,pentru cea mai buna sora din lume.Nu multa lume ar face ce faci tu.Si te iubesc pentru ceea ce esti.Cu rele si cu bune.Mai multe bune decat rele..Si o sa te iubesc intotdeauna,orice ar interveni.Radem,si trecem peste orice impreuna.

Tu esti Madalina.Prietena mea cea mai buna.Sora mea.Pentru totdeauna.

                                                                    (Si poate tatal copiilor mei?!)

Ideea e ca...

Ideea e ca timpul trece.Uneori repede,alteori incet.

Sunt obosita,fizic si psihic vorbind.Toate alergatura asta,toate nebunia cu bacul,cu joaca infernala "de-a prietenia",toate legaturile si persoanele din lumea mea muuuult prea mica,ma obosesc,ma depasesc.

Nu ai idee cat de mult ma bucur cand ajung pe peron,la metrou,si pot sa ma asez pe un scaun.Si sa inchid ochii,si sa ma gandesc ca in urmatoarele 5 minute,nu TREBUIE sa fac nimic.Nu am nici o obligatie,nici macar acea de a lua urmatorul metrou spre casa.Iar cand ma urc in metrou,ma asez iar pe scaun,chiar daca am stat 50 de minute x cate ore am intr-o zi,ma simt obosita de parca as fi stat in picioare de 3 zile,si poate am si alergat.

Toate nebunia astaaaa,toate tipetele si probleme,toate usile astea inchise,ma obosesc.Cumplit.Am inceput sa urasc telefonul.Telefoanele.Mesaje.Tot.In primul rand,urasc ca suna in fiecare dimineata,cand nici nu e lumina afara.Urasc ca trebuie sa sune fix atunci cand sune pe cale sa adorm.Urasc ca toate discutiile la telefon sunt asa de...nepersonale.

Singurul lucru util pe care il vad,e ca poti auzi vocea cuiva.Si ca sti cand cineva cu care te intalnesti intarzie,si ca poti sa faci ceva in loc sa stai pe o treapta,cu telefonul in mana si sa il butonezi,pentru ca altceva nu ai ce face.

Ieri a fost 17.Iar.In curand va fi 29.Au inceput sa devina niste repere pentru mine zilele astea.Am trecut de etapa cu "martea e ziua ghinionista a fecioarelor".Macar atat.

Ma gandesc cu groaza ca e Noiembrie.A inceput si postul.Se apropie Craciunul,Revelionul.Vreau sa treaca cat mai repede perioada aia.Stiu sigur ca nici anul asta,oricat as incerca,nu o sa fie un "Craciun fericit!".Probabil o sa sfarsesc ca in fiecare an,in casa,singura,gandindu-ma la viitorul Craciun.Nici nu stiu cum ar fi pentru mine un Craciun Fericit.Nu imi aduc aminte sa fi avut unul in ultimii ani;

Sti,de multe ori cand merg pe strada,si ii aud numele...inchid ochii de teama,de teama sa nu cumva sa il vad.Stiu ca e nu e singura persoana cu numele acela,dar pentru mine e unul singur.Pentru mine...asa o sa ramana intotdeauna.Oricat de mult as vrea,oricate prostii fac,numai ca sa zic ca fac ceva,indiferent cu cine ies afara ca sa imi pierd si sa imi omor timpul cu ceva sau cineva,e imposibil sa nu imi amintesc de el.

Numele lui e pe panouri publicitare,pe trepte,pe stalpi,pe casa de bilete,in statiile de metrou sau autobuz,,la televizor,in reviste,in gura oamenilor,si ... in inima mea.

Chipul lui,pe care l-am vazut ultima data...acum un an ,si doar in poze de atunci,ma urmareste peste tot.Am momente,cand stau cu ochii inchisi,si imi amintesc lucruri legate de el,si brusc se iveste un zambet pe fata mea.Fara sa vreau.Fara sa vreau,imi imaginez tot felul de intamplari care mai de care mai ridicole.Fara sa vreau,trec pe langa toate statiile de autobuz in care stateam in bratele lui,tremurand de frig,si imi amintesc,imi apar franturi de imagini,ca un fel de fotolografii a acelor clipe,si incerc sa ma grabesc.Fara sa vreau,intorc capul dupa fiecare loc in care am stat cu el.Fara sa vreau,in fiecare vineri,cand raman singura acasa,scot cutia cu toate amintirile,si le insir pe podea.Am obosit sa citesc toate foile,oricum,fara sa vreau,am invatat tot ce scrie,si tot ce contine cutiuta.Le insir pe podea,si le admir.Ma admir pentru ca am fost fericita.Si il admir ca m-a facut fericita.Apoi,le bag in aceeasi oridine in cutie,cu grija,sa nu cumva sa se rupa ceva.Daca s-ar rupe...de ce m-as mai agata eu, fara sa vreau?

Diminetile sunt cele mai grele.Ceasul suna apasator.Chiar daca nu ma duc la scoala,trebuie sa ma sune cineva,ca sa ma intrebe: "UNDE ESTI?NE VEDEM LA GANG?".Dupa,incepe sa se faca galagie.Incep lucrarile de renovare de la etajul 4,vecina de la 3 incepe sa dea cu aspiratorul,nu mai ai cum sa adormi.Deci,trebuie sa imi fac curaj,si sa ma dau jos din pat.Sunt constienta ca,din momentul in care am pus picioarele pe podea,incepe o noua zi.

Iar seara...incep gandurile.Indiferent cat de obosita sau odihnita as fi,cand ma asez in pat,ma gandesc la el.Parca e mai usor cand  nu fac patul.Nu am cum sa ma uit la cealalta jumatate de pat.Goala de altfel.Adorm.

 ***Ceasul suna apasator.Se aude tramvaiul.E dimineata.Te sarut usor pe buzele crapate de vant.E aproape decembire,si a inceput sa fie frig.Rau.Adormit,cu jumatate de voce,imi spui ca nu trebuie sa ma trezesc,ca azi putem sa stam in pat,si sa ne alintam,sa dormim,si sa visam.Chicotesc si ma cuibaresc in brate tale.Adormi.Stiu ca o sa ti se faca foame,asa ca incerc sa ma ridic de langa tine,fara sa te trezesc,ca sa ma duc in bucatarie.Dormi asa de frumos.Nu o sa ma satur niciodata sa te privesc.In cele din urma,reusesc sa ma ridic,te mai invelesc un pic,te mai privesc o data,zambesc din nou,inchid usa usor,sa nu cumva sa  tresari,si nici nu vreau sa te traga curentul.

Ma duc la baie,si imi dau cu apa rece pe fata,daca ar fi fost un vis,m-as fi trezit pana acum.Ma piepan,si imi leg parul.Deschis frigiderul,si incep sa fac ceva de mancare.Iti era foame inca de azi-noapte.Pun apa la fiert.Acum,ii multumesc mamei ca m-a pus la treaba de mica,si ca am invatat sa ma descurc.

Micul dejun e gata.Acum,ramane sa il trezesc.Deschid usa usor,deschide ochii brusc si ma intreaba cu vocea lui calda de ce am plecat de langa el.I-am spus sa se dea jos din pat,si o sa vada ca am avut un motiv bine intemeiat.Nici nu am terminat bine ce am zis,ca s-a auzit cum ii ghioraiau matele.L-am luat de mana.M-a tras usor spre el,si m-a sarutat.

Mirosul ceaiului lui preferat era pretutindei pe hol.S-a vazut pe chipul lui multumirea.Era mandru.Spranceana lui stanga,usor arcuita arata asta.Nu aveam nevoie sa imi zica nimic,il cunosteam.M-a tras usor spre el,si m-a imbratisat.Mi-a spus ca e mandru de mine.Ca am evoluat mult.

Dupa ce am mancat,m-a ajutat cu stransul mesei.Si cu spalatul farfuriilor.Am asezat totul la locul lor.Ne-am intors in dormitor,ne-am asezat in pat.M-am cuibarit in bratele lui.Am adormit. ***

Ceasul suna obsesiv.Se aud tramvaiele.E dimineata.Iar am visat. 

Nu mai exista inainte.Exista doar dupa.

Pana la urma nu stiu ce si cine s-a schimbat mai mult.Eu,sau lumea care ma inconjorara.Toti imi spun ca sunt alaturi de mine,ca ma pot baza pe ei pentru orice,si acuma ma intreb daca eu sunt alaturi de ei suficient de mult,daca ei se pot baza pe mine indiferent de ce li s-ar intampla.

Nu mai cred in noroc.Nu mai cred in miracole,sau minuni.Nu cred in optimism.Nu mai.Poate ca intr-un final toate deciziile mele proaste m-au ajutat sa ma maturizez,mai mult decat arat.Sub masca asta de copil prost,care nu gandeste ceea ce face sau ceea ce spune,e altceva.

E ca si cum,as trai intr-o carapace.E ca si cum ar trebui sa ma schimb complet atunci cand ies pe usa,sa imi pun zambetul cel fals pe fata,sa fiu draguta si amabila cu toata lumea.Sa spun in stanga si in dreapta ca sunt bine,ca sunt fericita,ca toate problemele au rezolvare,doar ca eu inca nu am gasit-o.

Cand e sa iti mearga prost,iti merge.Nu e nevoie sa iti treaca nici o pisica neagra,sau sa spargi vreo oglinda;.Nu e nevoie sa faci nimic ca sa iti mearga prost.Dar e nevoie sa faci ceva ca sa iti schimbi norocul,sa faci ca lucrurile sa se intoarca in favoarea ta,si sa iti mearga al naibii de bine.

In primul rand poate ar trebui sa fi putin mai egoist,sa incetezi sa te gandesti atat de mult la binele celorlalti,pentru ca ceilalti nu dau nici doi bani pe care nu ii mai folosesc pe tine.Pentru ca....pentru ei,tu,nu ai nici o valoare.Oricat de mult te-ar durea,asta e adevarul.Pentru omul pe care eu il iubesc,eu nu am nici o valoare.Pentru oamenii pe care eu ii iubesc,eu nu sunt nici macar o ceapa degerata.

You're still on my mind; why do I feel so low?

Draga mea,

Iti scriu pentru ca nu pot dormi.Mai precis fac ceea ce fac foarte rar.Ascult aceeasi melodie de 2 ore,si rontai seminte,ma uit prin lista de mess,care pare a fi plina de oameni ce se iubesc,oameni fericiti sau pe cale de a deveni fericiti.
Mai mananc o samanta.Sunt mai bune decat cele pe care le cumpar de obicei.
Sunt putin plictisita de anumite chestii.Ca de exemplu amentintarile stupide ale politicienilor,care nu stiu ce sa scumpeasca,mareasca,micsoreze,mai mult sau mai putin.
Ma ia putin capu` de la paharul asta de bere.Uh.Si parca putina caldura.

In seara asta vreau sa vorbesc despre trecut.Trecut(ul) cel de demult,si cel de mai acum.
Zilele trecute,stateam in mijlocul sufrageriei cu miile si maldarele de fotografii cu tine.Cel mai mult imi plac pozele de la gradinita si din clasa I-a de la serbarea de Craciun.Sti de ce?
Pentru ca inca credeai in Mos Craciun.pentru ca inca credeai ca "tot ce zboara se mananca" (expresia preferata a mamei tale),pentru ca inca aveai naivitatea aia de copil.De copil prost,mai pe romaneste,care se ascundea sub bretonul ala moda anilor`96-97.Cand nu stiai nici sa numeri pana la 5 in engleza,si invatai sa zici "Tatal Nostru" in masina spre tara.
Mai tii minte cum erai,cum te simteai cand ai descoperit ca Mos Craciun si Mos Nicolae sunt acelasi apa si acelasi pamant doar ca nu exista,ci de fapt...?

 

I've tried to get you out my mind but it don't get no better .

Nu am mai scris de mult.Am avut timp,am avut capul plin de idei.am avut nevoie sa scriu,dar am renuntat.Am invatat ca uneori e necesar sa te detasezi,sa tragi aer in piept si sa renunti la ceea ce iti este drag,pentru ca iti face rau.

Da,sa tragi aer in piept,pentru ca in anumite momente vei simti nevoia sa respiri.Vei avea impresia si senzatia ca...te sufoci.

Iti doresti sa o iei de la cap in fiecare zi.

Iti doresti si iti propui sa te schimbi "de maine",sau de obicei "de luni".Sa fi o noua persoana.Iti propui imposibilul,promiti in stanga si dreapta.

Promiteti tie.Daca esuezi si daca te respecti catusi de putin,o sa te simti mai prost,pentru ca te-ai mintit pe tine,te-ai dezamagit pe tine.

Ma simt pe dinafara.Si in plus.Ma deranjeaza o gramada de lucruri.Sti sunt fix cum sunt bataturile alea in talpi care nu te lasa sa merg,sa dansezi.Sa mergi mai departe.Trebuie sa stai toata ziua sa te descalti,si sa iti pui pansamente,pentru ca te mai si roade pantoful.Si ce crezi?Timpul trece,ceasul face tic-tac,iar tu nu te-ai ridicat de pe scaun.Si cumva trebuie sa dai dovada de curaj,de intelepciune,de diplomatie,de incredere,de dragoste,intelegere,buna prietena,trebuie sa fi pe placul tuturor.Pacat.Nu pot sa ma ridic si sa zambesc ca si cum nimic nu s-ar intampla sau s-ar fi intamplat,ca si cum totul este in regula si rujul meu cel nou o sa imi faca buzele in asa fel incat sa arate ca sunt cea mai fericita persoana de pe pamant.Cand te-am gasit pe tine,am zis ca nu esti adevarat ca nu e adevarat,ca e prea mult si prea bine pentru mine.Am zis ca a dat norocul peste mine,ca mi-a pus Dumnezeu mana,ce mana,mainlie in cap impreuna cu Sfantul Petru.M-am schimbat in ceva care nu sunt.Si in ceva in care nu pot fi.Nu pot fi o alta Georgiana.Suni unica,si sunt speciala prin felul meu.Iar cine ma iubeste,ma iubeste exact asa cum sunt.Asa faceai si tu la inceput.Inca o faci?Sti,cu totii avem zile,saptamani,perioade proaste.Si sunt constienta ca la finalul lor,suntem iar fericiti,si usurati ca am scapat de probleme.Imi place atat de mult sa ma uit la filme,sa vad cum isi rezolva problemele lumea,cum se lupta cu ceilalti si cu ei insisi sa treaca peste anumite probleme.Si imi place sa cred ca vreau sa fac acelasi lucru.Imi place sa ma stiu visatoare.Pentru ca doar asa pot sa imi indeplinesc visele,si visurile.Am nevoie sa crezi in mine.Sa ai incredere in mine.Sa imi dai incredere in mine.Sa ma ajuti.Spun rar,am nevoie de tine.Pentru ca asta este adevarul.Am nevoie sa ma simt in siguranta,ca tu o sa fi prima persoana care ma intelege,care nu ma judeca dupa aparente,care..mereu o sa aiba un cuvant bun pentru mine,si o sa ma primeasca cu o imbratisare.Am nevoie sa cred ca poti sa fi din nou tu,si sa ma faci sa am din nou incredere in mine ca te pot face fericit,si sa nu iti dau drumu,lucru pe care l-as regreta in fiecare clipa,iar intr-un final as demonsra contrariul.Cu toate ca ar fi mult prea tarziu pentru "noi".Pentru ca deciziile tale sunt intotdeauna trase,si nu exista cale de intoarcere.Eu chiar am crezut ca lucrul asta o sa mearga intotdeauna,pentru totdeauna.Ca mereu o sa fi langa mine,si pentru mine cum si eu am fost.Sper doar sa nu fi fost naiva.Dar am ajuns sa ma ascund.Sa zic ca sunt bine,cand nu eram.Ca sunt fericita,cand de fapt plangeam.Iar asta nu sunt eu.Am nevoie de tine.Doar de tine.Pentru ca nu vreau pe nimeni altcineva.Nici macar pe noul "tu",cu care uneori mi-e teama sa vorbesc,pentru ca nu vreau sa tipi,sau sa imi spui sa te las in pace,asa ca prefer sa o fac direct.Sa nu te mai bag in probleme,sa te las in pace.Cand aveam nevoie de tine,strangeam ceva in brate,cand plangeam la fel.Cand voiam sa te aud pe tine,sa iti aud vocea,ma uitam la mesajele din urma.Cand voiam sa te vad,ma uitam la poze.Cand voiam sa te simt,ascultam muzica.Cu toate astea,tu nu esti langa mine.Se vede,si se simte.Si am nevoie de tine.Niciodata nu am impus o regula.Singura regula dupa care am mers eu,a fost sa fiu sincera,sa nu te mint,sa spun mereu ce am pe suflet,sa ma odihnesc cand vorbesc cu tine,sa mi faca placere sa stau cu tine,sa am incredere in tine,sa fac cu tine toate lucrurile pe care nu le-am facut niciodata.Sa devin mai buna in tot ceea ce fac pentru ca as fi avut de ce si pentru ce.Si pentru cine.In sfarsit,cunoscusem o persoana care merita sa fac ceva.Mi se pare mie,sau probabil toata lumea are un narav.Unul mai prost decat celallt.Hai sa nu spun narav,ai putea spune ca "lupul isi schimba blana,dar naravul ba",hai sa spunem "vicii","proaste obiceiuri",sau cum vrei tu.Se pare ca sunt incapatanata,prostiul meu obicei.Imi este greu sa accept ca gresesc.Prostul meu obicei.Recunosc,oficial.Sunt cea mai incapatanta persoana pe care o cunosc.Sunt o capoasa fara margini,si fac lucrurile cum cred eu ca e mai bine,si nu prea ascult de ceilalti.Uneori,dau fail.Sau "epic fail".Una din doua.Am de ales.De obicei dau fail.Hm.M-am gandit mult zilele astea la tine,si mi-am incalcat una din reguli.Te-am mintit.Craciunul a fost groaznic.Dar,e primul Craciun in care am fost cu cineva.Acum astept Anul Nou.Care va fi la fel ca si Craciunul.Poate la anul.Asa spun mereu.Sti.ce as vrea sa vad in tine?Un prieten.Si atunci cand nu iti vezi prietena in iubita ta Geo,si nu poti sa vorbesti cu ea,incearca sa vorbesti cu prietena ta Georgiana.Ea asculta intotdeauna.Ii place sa ii ajute pe ceilalti,si sa iasa in serile friguroase afara,si sa rada in hohote.Si sa se uite,pardon,sa se holbeze la baiatul de care ii place,si ii plac la nebunie m&m`s-urile.Si ii place la nebunie cand prietenul ei o suna in miez de noapte sa ii spuna ca o iubeste,sau ca ii este dor de ea.Sau sa ii dea un mesaj ca a ajuns acasa.Ii plac la nebunie pupicurile pe frunte,si sa isi sarute prietenul, (un sarut la momentul potrivit poate schimba o fata),sau sa stea cu el in brate.Si pun pariu ca ati avea amandoi numai de castigat.Doar o iubesti si te iubeste.

Tell me can we ever be...serious in love.

You think you're loving but you don't love me.

Asta este pentru mine,pentru ca nu le pot pastra.Nu mai vreau si nu mai pot.Gandurile iti trec prin cap incontinuu,nu poti sa fi fericit,nu te poti gandi la tine,sau pentru tine,nu esti atent la cei din jurul tau.

Ti se spune din toate partile ca "o sa fie mai bine",chiar daca ei nu stiu ce simti tu.

Dar iti spun ca "totul o sa fie bine",dar te intrebi daca atunci cand o sa fie bine o sa mai fie el langa tine.Ti-ai dori sa o iei cu totul si cu totul de la inceput,pentru ca sti ca ai face totul,altfel.Mai bine.

Esti plina de dorinte.De dor.De ambitie.Dar in acelasi timp si de teama.Ti-e teama de timp.

Mi-e teama ca nu am,si nu o sa am timpul necesar ca sa demonstrez de ce sunt in stare,ca undeva timpul o sa se opreasca pentru noi,si ca tu o sa intorci clepsidra.

"Timpul a expirat".

Ti-e frica ca nu te mai iubeste,nu mai tine,si nu se mai gandeste la tine asa cum obisnuia sa o faca.Ca incepe sa te uite,ca este plictisit,sictirit si saturat de toate problemele.Ale tale si ale voastre.

Ti-e teama ca nu o sa aiba rabdare sa stea langa tine,ca tu sa te indrepti.Desi,sti prea bine cine esti,ce poti cand iti doresti ceva cu adevarat.

Ti-e teama ca nu o sa te mai trezesti niciodata langa el.

Ti-e teama ca ai putea ingropa toate visele alea pe care le ai,pe care ti le-ai facut alaturi de el.

Ti-e frica si il iubesti.

Atat mai simti.

Ti-e teama ca nu mai esti tu cea la care se gandeste cand adoarme,dar mai ales ca nu sti cum sa recuperezi ceea ce ai pierdut.

Esti dezamagita de tine.Dar toti,in afara de el,sunt mandri de tine.

If he changes his mind this is the first place he will go.

Chiar daca sunt doar doi copii,ea crede in ei,crede ca e o iubire "ca in filme",o iubire de oameni mari.
Ca acum faci lucrurile alea dragute,pe care oamenii de la televizor le faceau cand mama ta iti punea perna,sau mana la ochi,sau te trimitea la tine in camera.
"Ai de invatat",iti pare cunoscut?
Cu toate ca toata lumea iti spune ca "sunteti copii,ce-o sa mai razi cand o sa cresti",tu nu crezi in lucrurile astea.Crezi si vrei sa ramai cu el pentru totdeauna,sa ai o casa frumoasa,si un leagan.
Iar seara,sa stati linistiti in leaganul vostru,uitandu-va la cer,si la toate stelele alea care sclipesc.Dar ochii tai sclipesc de o mie de ori mai tare si mai frumos decat ele,pentru ca el este langa tine,te tine in brate,si iti spune timid:"ai cei mai frumosi ochi din cati am vazut vreodata"
Iar cand stai asa,linistita,cu el,uiti de toate lucrurile rele care vi s-au intamplat il strangi in brate,bucuroasa ca il ai.
Esti fericita ca indiferent cate hopuri,de cate ori lumea a vorbit prost,de cate ori ati vorbit voi stramb,v-ati certat,de cate lacrimi au fost pe obrajii amandoura,indiferent cate persoane au fost intre voi...el este acolo langa tine.
Iti aminteste cum erai acum ceva ani,cum iti spunea ca "te asteapta ceva pe cer".
Va uitati amandoi acum la ea,iar el stie ca tu il vei astepta mereu cu zambetul pe buze,acasa.
Ca dupa o zi groaznica,va gasi in tine locul in care se va odihni,esti oaza de liniste de care are nevoie.Cand o sa vrea sa se rasfete,ca un copil mufturos,o sa ii faci toate poftele,ca si cum ar fi copilul tau,iar tu esti ca o mama care are un singur copil,care este lumina ochilor ei si il adora.
Cand o sa vrea sa vorbeasca cu cineva,o sa te asezi langa el si o sa ii fi prietena lui cea mai buna.Buna lui prietena.
Pentru ca ai invatat ca atunci cand asculti pe cel de langa tine,poti intelege,il poti intelege mult mai bine.
Nu ii poti promite nici acum ca o sa il faci sa zambeasca instant,pentru ca sunt situatii cand acest lucru nu este potrivit,sau posibil,dar il poti asigura ca intr-o zi o sa fiti din nou in leagan,si o sa fie fericit ca esti langa el,ca te are,si o sa fie el cel care te strange in brate,bucuros.

Va ganditi amandoi,ca de fapt ati crescut impreuna,ca v-ati crescut unul pe celalalt,v-ati maturizat,ati invatat din greseli,unele proprii,altele ale celuilalt.
In sfarsit,el iti arata cutiuta de care iti vorbea ca pastreaza toate lucrurile importante.Si va amintitti cu drag de fiecare lucru pe care il gasesti acolo.
Si tu ai o astfel de cutiuta,cu toate lucrurile pe care ti le-a dat,si cel mai mult tii la primul tau trandafir.Din viata ta,din povestea voastra,primul "te iubesc".Prima data cand l-ai zis tremurand,si ceva in tine vibra.Iubeai cu adevarat.Din acel moment ai stiut,ca nu o sa fi in stare sa ii faci rau niciodata intentionat,ca ai prefera sa iti tragi tie o palma decat sa ii tragi lui,sau sa te certi pe tine decat sa te certi cu el.
Pentru ca niciodata nu ai suportat sa ii vezi fata aia,care face sa iti bate inima mai repede,suparata,trista,fara chef de viata,fara chef sa te vada,sa te iubeasca.
Vai,si de cate ori ai gresit!
Vai,si de cate ori ai zis ca "imi pare rau,nu o sa mai fac!"
Si de cate ori nu ai stat noaptea,si sa te gandesti de ce ai reactionat asa,de ce ai vorbit urat cu el,de ce ai tipat la el,de ce ai spus si de ce ai auzit lucruri neadevarate,pe care nu ti le-ai fi dorit sa le spui,si nici sa le auzi?
De cate ori nu ai stat plangand cu o perna in brate uitandu-te la toate lucrurile care iti aminteau de el,si sa iti dai seama ca nu poti face nimic,ca nu sti ce sa faci ca lucrurile sa mearga bine?
De cate ori nu ti-ai repetat ca nu poti,si nu vrei sa il pierzi,adormind asa?
Imi amintesc ca intr-o seara friguroasa,stateam cu o prietena buna de vorba,si incepusem sa ii povestesc tot ce simteam pentru el,cateva intamplari ciudate,cate lucruri frumoase ni s-au intamplat.Tin minte ca nu treceam printr-o perioada prea buna,ca eram oarecum disperata sa il vad,sa il fac sa inteleaga ca il iubesc,imi era teama ca il voi pierde,ca nu o sa mai am nici o noapte de liniste,in care sa dorm fericita,sau sa ma trezesc cu el langa mine,aveam momente de furie pe mine,cand ma pedepseam in asa fel,incat ii pedepseam si pe ceilalti de langa mine,pentru ca nu imi dadeam seama ca facandu-mi mie rau,ii fac si lui,le fac rau si celorlalti.Nu gandeam.Iar asta il enerva la culme.Il scotea din minti,rabdari.A stiut sa se adune,sa ma adune,sa ma ajute,iar asta a insemnat o noua "eu".

Ii povesteam prietenei mele toate setimentele care te napadesc cand mananci cu el,cand te uiti cu el la televizor,cand te ia in brate,cand te saruta,cand sta cu tine toata noaptea in brate,cand il simti langa tine,cand te trezesti sa il invelesti,cand iti canta la pian ca sa dormi linistita,cand iti spune ca esti cel mai bun lucru care i s-a intamplat,ca se bucura si ca e mandru ca te are pe tine si nu pe alta,cand vrei si incerci,te zbati sa continui sa fi ceea ce isi doreste,cand ai deveni peste noapte cel mai bun bucatar pentru el,cand ai face orice pentru el,ca ti-ai da viata,si aceasta si toate daca ar mai exista altele pentru tine,ca el sa fie fericit.
Iar prietena mea se uita la mine si nu a spus decat:"Ce frumos.Vreau si eu"
Si in momentele acelea chiar si eu imi doream sa mai fie asa.Atunci,am realizat ca il iubesc si mai mult,si ca imi este frica ca o sa ajung sa il iubesc din ce in ce mai mult si ca el sa nu ma mai iubeasca.Mi s-a facut frica,si am zis ca acest lucru nu o sa se intample.
Dar toate aceste lucruri au trecut,fetita naiva,cu idei prostesti s-a transformat intr-o femeie capabila de a intelege,de a vorbi,de a iubi,de a da si a primi,de a aprecia toate eforturile lui.Fetita speriata s-a transformat intr-o femeie care este cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri.Fetita care in momentele de disperare isi pierdea capul,care devenea pentru ceilalti o tolomaca,uneori proasta,cateodata batuta in cap a devenit o femeie pe care lumea din jur o respecta,care o considera cineva,care are o baza.Fetita indragostita s-a transformat intr-o femeie indragostita.

Acum,cei doi stau in leaganul lor.Si sunt fericiti ca se au unul pe celalalt.
Si toate aceste lucruri s-au intamplat peste noapte,intr-o noapte.
(.Aceasta noapte a fost azi.)

*Te iubesc*

*The Script -the man who can`t be moved*