Te tin aproape

Ea,este prietena mea cea mai buna.O cheama Madalina,si are 20 de ani.Este zodia Leu,are un par de invidiat,cu exceptia celor cateva fire albe facute din cauza mea,si are cea mai mare colectie de oja vazuta vreodata de mine.

Ne-am cunoscut intamplator acum 2 ani.Am trecut de a 3-a vara de cand suntem prietene,si pot spune ca o iubesc mult.

O iubesc pentru ca:

*Isi cumpara tot felul de reviste doar ca sa mai puna o oja,un rimel,sau o pereche de manusi la colectie.

*Mananca cu mine seminte pana ni se crapa buzele,si apoi bem Mirinda$,sau bere,in caz ca (nu) o ducem prea bine.

*Se alinta.

*Atunci cand sunt bolnava,si stau in pat,face curat pe birou,in timp de vorbeste pe mess si mai da cateva like-uri pe facebook,iar apoi se uita la mine,si imi spune:"Mi-e mila de tine,fa proasto"

*Niciodata nu ar spune "nu" unei salate de sfecla(rosie).

*Nu ragaie si nu se scobeste in nas.

*Are rasul ala dragalas al ei,care ma face de fiecare data sa rad in hohote.

*Atunci cand o sun,si e acasa,iese in curte si se cearta cu catelusa ei,Oana.

*Atunci cand e serioasa imi spune "lasa-ma".

*Atunci cand ne certam umplem monitoare fara pic de spatiu,iar singurul smile folosit e ":)"

*Niciodaaaata nu are bateria incarcata la telefon.La nici un telefon.

*Imi deseneaza tot felul de chestii usor protesti,dar pentru mine valoroase.

*Este la drept,si ii place atat de mult la facultate incat nici nu stie cate absente are.Sau cate zile a fost la scoala pana acuma.

*Facem tot felul de schimburi.

*Nu sforaie.

*Are o imaginatie bolnava.

*Atunci cand se implica in ceva,pune suflet,si oricat ar vrea sa nu ii mai pese de nimic si de nimeni,sa fie indiferenta,nu o sa reuseasca.

*A stat si m-a asteptat in frig,ploaie,vant,ninsoare.

*Nu sufera sa se uite la filme.

*Stramba din bot cand nu ii convine ceva.

*Ii place sacoul meu.Trebuie sa recunoasca,sunt zeita ei.Nu stiu ce s-ar face fara mine.

*Nu stiu ce m-as face fara ea.

*Daca o am pe ea langa mine,sunt bucuroasa.

*De fiecare data cand vine sa doarma la mine, zicem ca stam pana tarziu,dar adormim una mai repede decat cealalta.

*Mi-a gaurit saltelele.

*Ii place ce fac de mancare.

*Imi pune tot felul de nume ciudate.Exemplu:"viezure"

*Are tot felul de expresii ciudate.FUCK MY LIFE!

*Avem aceeasi fobie cu zodiile.Dar facem haz de necaz.

*Mancam m$m`s <3

*Iubeste Oreo.

*Are prieteni pe toate continentele posibile,iar acuma incearca sa se imprieteneasca cu niste martieni pe care i-a gasit pe Facebook.

*Atunci cand ne vedem la Romana,imi spune ca "Mecul este mai aproape"

*Este sincera,iubitoare,frumoasa,desteapta.Si chiar daca nu este perfecta,e prietena mea cea mai buna.

*Este sora mea,si oricat de mult ne-am parui si ne-am injura,ne iubim.

*Nu vreau sa pateasca nimic rau,si o sa am grija mereu de ea.Chiar daca poate sa aiba grija de ea singura.

Sunt mult mai multe lucruri pentru care o iubesc.Si ii multumesc pentru tot ajutorul acordat.Meriti o medalie,pentru cea mai buna sora din lume.Nu multa lume ar face ce faci tu.Si te iubesc pentru ceea ce esti.Cu rele si cu bune.Mai multe bune decat rele..Si o sa te iubesc intotdeauna,orice ar interveni.Radem,si trecem peste orice impreuna.

Tu esti Madalina.Prietena mea cea mai buna.Sora mea.Pentru totdeauna.

                                                                    (Si poate tatal copiilor mei?!)

Ideea e ca...

Ideea e ca timpul trece.Uneori repede,alteori incet.

Sunt obosita,fizic si psihic vorbind.Toate alergatura asta,toate nebunia cu bacul,cu joaca infernala "de-a prietenia",toate legaturile si persoanele din lumea mea muuuult prea mica,ma obosesc,ma depasesc.

Nu ai idee cat de mult ma bucur cand ajung pe peron,la metrou,si pot sa ma asez pe un scaun.Si sa inchid ochii,si sa ma gandesc ca in urmatoarele 5 minute,nu TREBUIE sa fac nimic.Nu am nici o obligatie,nici macar acea de a lua urmatorul metrou spre casa.Iar cand ma urc in metrou,ma asez iar pe scaun,chiar daca am stat 50 de minute x cate ore am intr-o zi,ma simt obosita de parca as fi stat in picioare de 3 zile,si poate am si alergat.

Toate nebunia astaaaa,toate tipetele si probleme,toate usile astea inchise,ma obosesc.Cumplit.Am inceput sa urasc telefonul.Telefoanele.Mesaje.Tot.In primul rand,urasc ca suna in fiecare dimineata,cand nici nu e lumina afara.Urasc ca trebuie sa sune fix atunci cand sune pe cale sa adorm.Urasc ca toate discutiile la telefon sunt asa de...nepersonale.

Singurul lucru util pe care il vad,e ca poti auzi vocea cuiva.Si ca sti cand cineva cu care te intalnesti intarzie,si ca poti sa faci ceva in loc sa stai pe o treapta,cu telefonul in mana si sa il butonezi,pentru ca altceva nu ai ce face.

Ieri a fost 17.Iar.In curand va fi 29.Au inceput sa devina niste repere pentru mine zilele astea.Am trecut de etapa cu "martea e ziua ghinionista a fecioarelor".Macar atat.

Ma gandesc cu groaza ca e Noiembrie.A inceput si postul.Se apropie Craciunul,Revelionul.Vreau sa treaca cat mai repede perioada aia.Stiu sigur ca nici anul asta,oricat as incerca,nu o sa fie un "Craciun fericit!".Probabil o sa sfarsesc ca in fiecare an,in casa,singura,gandindu-ma la viitorul Craciun.Nici nu stiu cum ar fi pentru mine un Craciun Fericit.Nu imi aduc aminte sa fi avut unul in ultimii ani;

Sti,de multe ori cand merg pe strada,si ii aud numele...inchid ochii de teama,de teama sa nu cumva sa il vad.Stiu ca e nu e singura persoana cu numele acela,dar pentru mine e unul singur.Pentru mine...asa o sa ramana intotdeauna.Oricat de mult as vrea,oricate prostii fac,numai ca sa zic ca fac ceva,indiferent cu cine ies afara ca sa imi pierd si sa imi omor timpul cu ceva sau cineva,e imposibil sa nu imi amintesc de el.

Numele lui e pe panouri publicitare,pe trepte,pe stalpi,pe casa de bilete,in statiile de metrou sau autobuz,,la televizor,in reviste,in gura oamenilor,si ... in inima mea.

Chipul lui,pe care l-am vazut ultima data...acum un an ,si doar in poze de atunci,ma urmareste peste tot.Am momente,cand stau cu ochii inchisi,si imi amintesc lucruri legate de el,si brusc se iveste un zambet pe fata mea.Fara sa vreau.Fara sa vreau,imi imaginez tot felul de intamplari care mai de care mai ridicole.Fara sa vreau,trec pe langa toate statiile de autobuz in care stateam in bratele lui,tremurand de frig,si imi amintesc,imi apar franturi de imagini,ca un fel de fotolografii a acelor clipe,si incerc sa ma grabesc.Fara sa vreau,intorc capul dupa fiecare loc in care am stat cu el.Fara sa vreau,in fiecare vineri,cand raman singura acasa,scot cutia cu toate amintirile,si le insir pe podea.Am obosit sa citesc toate foile,oricum,fara sa vreau,am invatat tot ce scrie,si tot ce contine cutiuta.Le insir pe podea,si le admir.Ma admir pentru ca am fost fericita.Si il admir ca m-a facut fericita.Apoi,le bag in aceeasi oridine in cutie,cu grija,sa nu cumva sa se rupa ceva.Daca s-ar rupe...de ce m-as mai agata eu, fara sa vreau?

Diminetile sunt cele mai grele.Ceasul suna apasator.Chiar daca nu ma duc la scoala,trebuie sa ma sune cineva,ca sa ma intrebe: "UNDE ESTI?NE VEDEM LA GANG?".Dupa,incepe sa se faca galagie.Incep lucrarile de renovare de la etajul 4,vecina de la 3 incepe sa dea cu aspiratorul,nu mai ai cum sa adormi.Deci,trebuie sa imi fac curaj,si sa ma dau jos din pat.Sunt constienta ca,din momentul in care am pus picioarele pe podea,incepe o noua zi.

Iar seara...incep gandurile.Indiferent cat de obosita sau odihnita as fi,cand ma asez in pat,ma gandesc la el.Parca e mai usor cand  nu fac patul.Nu am cum sa ma uit la cealalta jumatate de pat.Goala de altfel.Adorm.

 ***Ceasul suna apasator.Se aude tramvaiul.E dimineata.Te sarut usor pe buzele crapate de vant.E aproape decembire,si a inceput sa fie frig.Rau.Adormit,cu jumatate de voce,imi spui ca nu trebuie sa ma trezesc,ca azi putem sa stam in pat,si sa ne alintam,sa dormim,si sa visam.Chicotesc si ma cuibaresc in brate tale.Adormi.Stiu ca o sa ti se faca foame,asa ca incerc sa ma ridic de langa tine,fara sa te trezesc,ca sa ma duc in bucatarie.Dormi asa de frumos.Nu o sa ma satur niciodata sa te privesc.In cele din urma,reusesc sa ma ridic,te mai invelesc un pic,te mai privesc o data,zambesc din nou,inchid usa usor,sa nu cumva sa  tresari,si nici nu vreau sa te traga curentul.

Ma duc la baie,si imi dau cu apa rece pe fata,daca ar fi fost un vis,m-as fi trezit pana acum.Ma piepan,si imi leg parul.Deschis frigiderul,si incep sa fac ceva de mancare.Iti era foame inca de azi-noapte.Pun apa la fiert.Acum,ii multumesc mamei ca m-a pus la treaba de mica,si ca am invatat sa ma descurc.

Micul dejun e gata.Acum,ramane sa il trezesc.Deschid usa usor,deschide ochii brusc si ma intreaba cu vocea lui calda de ce am plecat de langa el.I-am spus sa se dea jos din pat,si o sa vada ca am avut un motiv bine intemeiat.Nici nu am terminat bine ce am zis,ca s-a auzit cum ii ghioraiau matele.L-am luat de mana.M-a tras usor spre el,si m-a sarutat.

Mirosul ceaiului lui preferat era pretutindei pe hol.S-a vazut pe chipul lui multumirea.Era mandru.Spranceana lui stanga,usor arcuita arata asta.Nu aveam nevoie sa imi zica nimic,il cunosteam.M-a tras usor spre el,si m-a imbratisat.Mi-a spus ca e mandru de mine.Ca am evoluat mult.

Dupa ce am mancat,m-a ajutat cu stransul mesei.Si cu spalatul farfuriilor.Am asezat totul la locul lor.Ne-am intors in dormitor,ne-am asezat in pat.M-am cuibarit in bratele lui.Am adormit. ***

Ceasul suna obsesiv.Se aud tramvaiele.E dimineata.Iar am visat. 

Nu mai exista inainte.Exista doar dupa.

Pana la urma nu stiu ce si cine s-a schimbat mai mult.Eu,sau lumea care ma inconjorara.Toti imi spun ca sunt alaturi de mine,ca ma pot baza pe ei pentru orice,si acuma ma intreb daca eu sunt alaturi de ei suficient de mult,daca ei se pot baza pe mine indiferent de ce li s-ar intampla.

Nu mai cred in noroc.Nu mai cred in miracole,sau minuni.Nu cred in optimism.Nu mai.Poate ca intr-un final toate deciziile mele proaste m-au ajutat sa ma maturizez,mai mult decat arat.Sub masca asta de copil prost,care nu gandeste ceea ce face sau ceea ce spune,e altceva.

E ca si cum,as trai intr-o carapace.E ca si cum ar trebui sa ma schimb complet atunci cand ies pe usa,sa imi pun zambetul cel fals pe fata,sa fiu draguta si amabila cu toata lumea.Sa spun in stanga si in dreapta ca sunt bine,ca sunt fericita,ca toate problemele au rezolvare,doar ca eu inca nu am gasit-o.

Cand e sa iti mearga prost,iti merge.Nu e nevoie sa iti treaca nici o pisica neagra,sau sa spargi vreo oglinda;.Nu e nevoie sa faci nimic ca sa iti mearga prost.Dar e nevoie sa faci ceva ca sa iti schimbi norocul,sa faci ca lucrurile sa se intoarca in favoarea ta,si sa iti mearga al naibii de bine.

In primul rand poate ar trebui sa fi putin mai egoist,sa incetezi sa te gandesti atat de mult la binele celorlalti,pentru ca ceilalti nu dau nici doi bani pe care nu ii mai folosesc pe tine.Pentru ca....pentru ei,tu,nu ai nici o valoare.Oricat de mult te-ar durea,asta e adevarul.Pentru omul pe care eu il iubesc,eu nu am nici o valoare.Pentru oamenii pe care eu ii iubesc,eu nu sunt nici macar o ceapa degerata.

You're still on my mind; why do I feel so low?

Draga mea,

Iti scriu pentru ca nu pot dormi.Mai precis fac ceea ce fac foarte rar.Ascult aceeasi melodie de 2 ore,si rontai seminte,ma uit prin lista de mess,care pare a fi plina de oameni ce se iubesc,oameni fericiti sau pe cale de a deveni fericiti.
Mai mananc o samanta.Sunt mai bune decat cele pe care le cumpar de obicei.
Sunt putin plictisita de anumite chestii.Ca de exemplu amentintarile stupide ale politicienilor,care nu stiu ce sa scumpeasca,mareasca,micsoreze,mai mult sau mai putin.
Ma ia putin capu` de la paharul asta de bere.Uh.Si parca putina caldura.

In seara asta vreau sa vorbesc despre trecut.Trecut(ul) cel de demult,si cel de mai acum.
Zilele trecute,stateam in mijlocul sufrageriei cu miile si maldarele de fotografii cu tine.Cel mai mult imi plac pozele de la gradinita si din clasa I-a de la serbarea de Craciun.Sti de ce?
Pentru ca inca credeai in Mos Craciun.pentru ca inca credeai ca "tot ce zboara se mananca" (expresia preferata a mamei tale),pentru ca inca aveai naivitatea aia de copil.De copil prost,mai pe romaneste,care se ascundea sub bretonul ala moda anilor`96-97.Cand nu stiai nici sa numeri pana la 5 in engleza,si invatai sa zici "Tatal Nostru" in masina spre tara.
Mai tii minte cum erai,cum te simteai cand ai descoperit ca Mos Craciun si Mos Nicolae sunt acelasi apa si acelasi pamant doar ca nu exista,ci de fapt...?

 

I've tried to get you out my mind but it don't get no better .

Nu am mai scris de mult.Am avut timp,am avut capul plin de idei.am avut nevoie sa scriu,dar am renuntat.Am invatat ca uneori e necesar sa te detasezi,sa tragi aer in piept si sa renunti la ceea ce iti este drag,pentru ca iti face rau.

Da,sa tragi aer in piept,pentru ca in anumite momente vei simti nevoia sa respiri.Vei avea impresia si senzatia ca...te sufoci.

Iti doresti sa o iei de la cap in fiecare zi.

Iti doresti si iti propui sa te schimbi "de maine",sau de obicei "de luni".Sa fi o noua persoana.Iti propui imposibilul,promiti in stanga si dreapta.

Promiteti tie.Daca esuezi si daca te respecti catusi de putin,o sa te simti mai prost,pentru ca te-ai mintit pe tine,te-ai dezamagit pe tine.