Pana la urma nu stiu ce si cine s-a schimbat mai mult.Eu,sau lumea care ma inconjorara.Toti imi spun ca sunt alaturi de mine,ca ma pot baza pe ei pentru orice,si acuma ma intreb daca eu sunt alaturi de ei suficient de mult,daca ei se pot baza pe mine indiferent de ce li s-ar intampla.
Nu mai cred in noroc.Nu mai cred in miracole,sau minuni.Nu cred in optimism.Nu mai.Poate ca intr-un final toate deciziile mele proaste m-au ajutat sa ma maturizez,mai mult decat arat.Sub masca asta de copil prost,care nu gandeste ceea ce face sau ceea ce spune,e altceva.
E ca si cum,as trai intr-o carapace.E ca si cum ar trebui sa ma schimb complet atunci cand ies pe usa,sa imi pun zambetul cel fals pe fata,sa fiu draguta si amabila cu toata lumea.Sa spun in stanga si in dreapta ca sunt bine,ca sunt fericita,ca toate problemele au rezolvare,doar ca eu inca nu am gasit-o.
Cand e sa iti mearga prost,iti merge.Nu e nevoie sa iti treaca nici o pisica neagra,sau sa spargi vreo oglinda;.Nu e nevoie sa faci nimic ca sa iti mearga prost.Dar e nevoie sa faci ceva ca sa iti schimbi norocul,sa faci ca lucrurile sa se intoarca in favoarea ta,si sa iti mearga al naibii de bine.
In primul rand poate ar trebui sa fi putin mai egoist,sa incetezi sa te gandesti atat de mult la binele celorlalti,pentru ca ceilalti nu dau nici doi bani pe care nu ii mai folosesc pe tine.Pentru ca....pentru ei,tu,nu ai nici o valoare.Oricat de mult te-ar durea,asta e adevarul.Pentru omul pe care eu il iubesc,eu nu am nici o valoare.Pentru oamenii pe care eu ii iubesc,eu nu sunt nici macar o ceapa degerata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu